Azi mi`am propus sa am parte de niste injuraturi. Cum?!? E simplu. In cocina politicii romanesti este un partid ce face tot ce poate pentru alegatorii lui. Nu ma credeti?! Va spune ceva UDMR? Cei mai multi or sa spuna ca sunt niste curve politice, ca tara noastra ar duce`o mult mai bine fara unguri etc. Eu sincer nu cred asta. E unul dintre extrem de putinele (daca nu singurul) partide politice care tace si face. Nu prea a fost guvern din care UDMR sa nu fi facut parte (oficial sau neoficial) si nu exista guvern care sa nu le fi indeplinit doleantele pentru voturile lor.

UDMR este un partid pragmatic, iar pentru ei culoarea partidelor cu care se aliaza nu conteaza, desi este un partid cu o clara orientare de dreapta. Nu pot sa nu`i apreciez si sa`i laud. Daca toate partidele din Romania ar fi precum UDMR, a noastra draga tara ar fi departe. Am auzi mai putine discursuri si mai multa actiune in sensul bun cred eu. Singur ca unele din principalele lor obiective intra in contradictie totala cu convingerile mele, cum ar fi autonomie teritoriala, dar daca reusiti sa priviti detasati de sentimente o sa`mi dati dreptate zic eu.

Pai stim ca e criza. Multe firme in faliment, datorii peste datorii, bancile trimit portareii in disperare, ce mai … e jale. Chiar ma miram ca peste hotare, cele mai mari cotidiene aveau probleme deloc neglijabile pentru a se mentine pe piata si cautau surse alternative de a aduce bani la propriul buget, iar in Romania nu era nici macar un zvon in aceasta privinta. Asa ca ieri o dubla lovitura. Prima ar fi ziarul Ziua care isi suspenda activitatea. E oarecum neasteptat tinand cont ca in spatele ziarului se afla Sorin Rosca Stanescu, un influent om in mocirla lumii politice si a ziaristilor de nici doi bani. In ultimul trimestru al anului trecut Ziua vindea in medie 11033 exemplare pe aparitie. Destul de putin, tinand cont de ce cheltuieli sunt la un ziar cu acoperire nationala.

Al doilea cotidian ce cade este Gardianul. Despre asta chiar nu prea stiu ce sa spun. Un cotidian pe care nu l`am citit niciodata pentru ca nu mi`au placut reclamele TV la el. Pur si simplu incepeau cu SENZATIONAL, iar asta imi taia tot cheful de a`l citi. Astept cu interes caderea a macar unui tabloi si anume Click. Din pacate e doar o speranta, intru`cat romanii il cumpara in disperare. Asta e … ei ne dau mocirla, iar noi ne aruncam in ea fara sa clipim. Ne meritam soarta?! Eu zic ca da!!!

A trecut 2009. Un an pe care as vrea sa`l uit. Un an fara realizari, un an trist, un an cu pierderi atat in plan financiar cat mai ales pe plan personal. Am pierdut oameni dragi, am pierdut un parinte. As fi vrut sa incep anul asta proaspat scos din cutie cu sperante, planuri si sentimente mai bune. Din pacate nu a fost cazul. Destul de rar imi expun sentimentele pe blog dar am sa fac o exceptie astazi. O fi din cauza orei tarzii cand scriu articolul ( 5 dimineata ), a paharelor de vin sau pur si simplu.

Daca ar fi fost dupa mine, miezul noptii m`ar fi prins in pat sau in fata monitorului. Totusi am fost convins de Bacilu si Teo sa iesim in oras pentru a privi focurile de artificii impreuna. Ni s`au alaturat Neamtu` evident, dar si Daniel Marcu si a lui draga sotie Moni. A fost un mini blogmeet daca pot spune asa, intru`cat de curand si Daniel s`a alaturat bransei noastre.

Ne`am adunat apoi la caldura, ca intre prieteni pentru a intampina anul asta. Prin fumul de tigara, printre paharele de vin, vin fiert, suc si apa, fiecare a pus in balanta anul 2009, cu bune si cu rele. Discutiile au fost antrenante, amintiri din vremuri pe care se asterne praful au fost scoase la lumina, pentru ca in cele din urma cu asta ramanem – amintirile noastre si amintirile celorlalti despre noi. Din pacate Neamtu a fost din nou tinta celor mai multe glume, dar au fost glume intre prieteni deci nu cred ca a fost cu suparare. Anul a inceput mai bine decat m`am asteptat. Intre prieteni. Prieteni adevarati, care sunt mereu langa tine daca ai nevoie. Prieteni, nu cunoscuti – prieteni.

Chiar si asa, eu pasesc in noul an nesigur, prea dezorientat pentru a`mi face planuri. Pentru a doua oara in viata dupa multi ani nu reusesc sa`mi planific anul ce vine chiar si la o scara redusa cum fac de obicei. Astea`mi sunt gandurile si vi le spun si voua. Un articol intr`o nota mai pesimista. Totusi, pentru cei care au reusit sa`si faca planuri le doresc sa si le indeplineasca, sa fie sanatosi pentru a intampina si anul 2011 mai veseli si cu planuri mai indraznete.

Nu sariti pe mine … nu am nici un gand sa va dau bere gratis -- sunt lefter.

Oricum, am auzit melodia asta la radio si m`a dat pe spate. Nu stiam cine o canta dar aveam vaga banuiala ca sunt cei de la Bere Gratis datorita vocalistului. Imi place melodia, versuri bunisoare spre uimirea mea, iar orchestratia foarte bine realizata. Chiar foarte bine realizata -- e ceea ce s`ar numi o orchestratie plina. O melodie pe care daca as avea cui as dedica`o pentru versurile exprima multe. Bucurati`va de ea asa cum  m`am bucurat si eu

Zilele astea m`am plimbat mult. Am ajuns de 2 ori pana in Durau pe ninsoare. Din pacate nu am fost de placere dar ce conteaza?!  Avem o tara frumoasa, iar oboseala se spulbera rapid cand in fata ti se intinde o priveliste ce de cele mai multe ori iti taie rasuflarea. Parca eram un copil mic. Ma tot zgaiam prin parbrinz cu centura sugrumandu`ma doar pentru a observa mai bine privelistea. Tot tipam … uite ce tare e (si nu era vreo tipa), maaama … ce priveliste – tare nu?! … uite ce fain a nins pe brazi – deja deveneam plictisitor pentru obiectul dintre volan si scaun caruia unii ii mai spun si Bacilu. Ca tot am batut drumul asta, am putut observa si cum se circula pe ninsoare – in afara localitatilor si in zonele rurale e ok … nu ai treaba. Cand ajungi totusi in orase, ca se numesc Roman, Tg Neamt, Piatra Neamt deja circulatia e ingreunata total de zapada asternuta. Ciudat, te`ai astepta ca tocmai in zonele asa numite civilizate sa circuli cum trebuie. Dar na … traim in Romania, iar aici lucrurile sunt mai ciudate decat in alte parti.

Ca tot vorbeam de drumuri, mi`am dat si eu seama cat de greu e sa fii tirist (stiti voi – soferi profesionisti ce conduc TIR`uri). Adica de cele mai multe ori ii injuri pe sosele, spui ca sunt inconstienti si destul de multe alte apelative. Astazi insa prin serpentine cand i`am vazut cum se chinuiau sa puna bestiile imense in miscare, sa le incalte cu lanturi parca mi se parea ca in acest moment toate acele trimiteri la origini sunt nemeritate. Au o viata grea si asta poate ii face sa mai treaca de unele reguli si atunci intra in contradictie cu ceilalti soferi de categorie mai mica. Read the rest of this entry »